Într-o zi post și viziune. Post și vedere, Refacerea postului uscat al vederii

Lumea Credintei 20 februarie Share Introducere În teologia ortodoxă contemporană, problema postului se află prin­tre preocupările principale. Având în vedere stadiul actual al discuţiilor privitoare la aceasta temă, în cele ce urmează vom prezenta câteva aspecte ale acestei pro­bleme, insistând într-o zi post și viziune ales asupra fundamentelor scripturistice şi asupra unor tratări ale Sfinţilor Părinţi din Biserica primară.

De ase­menea, postul este si un mijloc de desăvârşire morală, dar şi o cale de ajutorare a aproapelui din prisosul adunat prin renunţarea benevolă la într-o zi post și viziune îndreptăţită a bunurilor [1].

Post intermitent. Cum se face bine?

Fiindcă despre felurile postului sau despre posturile de o zi ori de durată s-a scris detaliat şi limpede în multe rânduri şi in multe locuri, iar părerile teologilor români cu privire la readaptarea dispoziţiilor care reglementează postul au fost pre­zentate pe larg, vom înfăţişa postul din punctul de vedere al Sfântului Casian Romanul şi al Sfântului Puncte de vedere și de menținut cel Mare, primul înfăţişând postul într-o viziune cu totul nouă şi cu totul străină multor creştini în zilele noastre, iar cel de-al doilea fiind unul din cei mai mari Sfinţi Părinţi care a putut să-i dea Răsăritul.

Majoritatea creştinilor în zilele noastre ştiu tradiţionala definiţie a postului, înţelegând prin post o simplă abţinere de la anumite mâncăruri şi băuturi, neştiind controversele acestei teme ce s-au purtat între Răsărit şi Apus mai ales în epoca creştinismului primar, neştiind că Sfinţii Părinţi au dezvoltat pe această temă care la prima vedere pare simplă o adevărată Învăţătura de Credinţă pe care Biserica Ortodoxă a păstrat-o corectarea hipermetropiei până în zilele noastre [2].

Postul în viziunea ortodoxă este un mijloc de elevaţie sufletească, de dominare a sufletu­lui asupra patimilor trupeşti. El este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, este un act de pocăinţă pentru păcatele săvârşite şi un exerciţiu care pune început virtuţilor de tot felul.

Pentru creştinul ortodox, postul este con­diţie pentru dobândirea sfinţeniei. În concepţia ortodoxă între post şi sfinţenie există o corelaţie strânsă.

Ea este exprimată şi în felul în care re­prezentăm pe sfinţi în iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subţiate şi transfigurate, datorită postului. Postul este o caracte­ristică prin excelenţă a Ortodoxiei şi o amprentă a creştinismului orto­dox, în mentalitatea ortodoxă populară cel care nu posteşte este consi­derat spurcat şi păgân. După perioada apostolică, literatura teologică a părinţilor şi scriito­rilor bisericeşti înfăţişează menţiuni numeroase cu privire la practicarea postului.

Astfel, Didahia celor 12 Apostoli arată că creştinii trebuie să postească miercurea şi vinerea, în amintirea evenimentelor triste din viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos: prinderea şi răstignirea Sa pe cruce.

Începând din epoca apostolică şi post apostolică, postul de miercuri şi de vineri, ca si cel al Paştelui, Postul Mare au devenit într-o zi post și viziune creştini o instituţie sfânta şi venerabilă. Un post mult mai folositor atât pentru trup cât particularitatea vederii amfibienilor pentru suflet nu este postul pe o anumită perioadă, ci într-o zi post și viziune ţinut în fiecare zi.

Sfântul Casian nu pune accentul pe zilele în care trebuie creştinul să postească sau modul cum să postească, el spune despre putinţele fiecărui creştin în parte pentru că nu viziunea pinului chris au aceeaşi putere de postire şi nu tot omul de rând poate să postească precum monahii, ci fiecare trebuie să postească după putinţa sa.

Postul în viziunea Sfântului Părinte este acela ca întotdeauna cel ce este la masă să se ferească de săturarea pântecului, căci odată cu aceasta vin alte patimi precum gândul curviei. Sfântul Casian îi îndeamnă pe creştini să nu se amăgească că postesc, dar ei mănâncă până la îmbuibarea pântecului, pentru că nu contează cu ce se satură pântecul, fie ea şi numai apă, duhul curviei apare şi odată ce apare este aproape imposibil de alungat.

Căci până şi Sodoma nu s-a îmbuibat cu vin şi alte bunătăţi, ci îmbuibarea cu pâine după cum zice Proorocul [8]. Inima devine puternică nu când trupul îi dă ceea ce doreşte plăcerea, ci ceea ce cere slăbiciunea pentru că plăcerile vin de la cel necurat şi întinând trupul întinează şi inima astfel creştinul depărtându-se de Dumnezeu şi uitându-L pe Acesta.

Creştinul numai prin post, priveghere, citirea Sfintelor Scripturi şi încercarea de a-şi însuşi cât mai multe virtuţi poate să-şi mântuiască sufletul şi să ajungă la scopul pentru care a fost creat acela de a se asemăna cu Dumnezeu. Cu toate că şi alţi Sfinţi Părinţi au vorbit şi au scris despre post, Sfântul Casian Romanul este unul din puţinii care pune accent pe această latură a postului, majoritatea dintre aceştia încercând să expună fundamentele scripturistice ale postului sau o rânduială exactă a postului, rânduială după care creştinul să se ghideze şi să înainteze în virtute şi în credinţă, alţii au scris despre diferenţele interconfesionale cu privire la post, dar Sfântul Casian a fost printre puţinii care s-a legat de acest aspect al putinţei şi al înfrânării.

Fundamente scripturistice cu privire la într-o zi post și viziune Postul, ca abţinere totală sau parţială de la anumite feluri de mâncare, pe o perioadă mai mică sau mai mare este o practică foarte veche.

Până acum, vremurile au fost urmărite pentru post și vedere.

Legea lui Moise, pe care acesta a primit-o în urma unui post de 40 de zile, reglementează în amănunt dispoziţiile privitoare la post în Vechiul Testament, precizând mai ales timpul postirii. Astfel, este cunoscut postul din ziua curăţirii sau ispăşirii din ziua a zecea a lu­nii a şaptea, când sufletele trebuie smerite prin post [12].

La acestea s-au adăugat alte posturi generale în diverse luni a patra, a cincea, a şasea şi a zecea. Toate aceste posturi erau de cate o singură zi. Vechiul Testament mai aminteşte şi de posturi generale speciale, practicate şi în diverse împrejurări triste din viaţa poporului evreu ori pentru înlăturarea unor pedepse divine [14].

De asemenea, în Vechiul Testa­ment se practică şi postul particular sau individual cum este cel al lui Moise de 40 de zile [15]al lui Daniil în Babilon, de trei săptă­mâni [16]al regelui David [17]al pro­orocului Ilie [18] şi al prorociţei Ana [19].

Atât posturile generale cât şi cele particulare erau însoţite de acte de pocă­inţă, postul urmărind smerenia în faţa lui Dumnezeu şi diminuarea pof­telor trupeşti.

Account Options

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a postit şi El înainte de începutul activităţii Sale publice. După postul Său de 40 de zile, în pustiu, El a început propovăduirea, arătând strânsa corelaţie în procesul de desăvârşire morală [20]. El a învăţat şi pe ucenicii Săi cum să postească, accentuând starea sufletească corespunzătoare acestui act care nu trebuie făcut de formă [21].

• Postul pentru începători | Cru Moldova

De asemenea, El a arătat că postul trebuie în­soţit de rugăciune, fiind un mijloc de luptă împotriva ispitelor diavolului [22]. De altfel, în multe locuri din Noul Testa­ment, postul este recomandat ca mijloc de îndreptare, de elevaţie spiri­tuală şi de pocăinţă [23]. După exemplul Mântuitorului Iisus Hristos, postul a fost practicat şi de Sfinţii Apostoli mai ales înainte de a începe lucrarea lor de propovăduire a Evangheliei.

Au postit şi au învăţat şi pe ucenicii şi urmaşii lor să practice postul unit cu rugăciunea [24].